Și nicio frunză nu înțelege, nu,
că moartea ei va trebui să vină,
și n-am să înțeleg nici eu, nici tu,
durerea în iubire e-o doctrină
Chitara își acordă un repaos,
din sânge cântecele vor țâșni,
copacii sugrumați de haos
abia de vor putea foșni
Nici greierii n-or mai surprinde stele
cu țârâitul lor adormitor,
timpul croiește la andrele
povestea ultimului zbor
Septembrie sfârșește-n calendare
ca un cocor surghinuit devreme,
se aprind luminile în zare,
de ești cu mine, nu te teme
că vom porni spre lumi opuse,
spre miazăzi și miazănoapte,
pe unde sufletul se duse
sedus de ultimele șoapte
Și aceste frunze condamnate
să dea raportul vieții de apoi,
le-am încuiat în inimă pe toate
să ne putem ascunde amândoi
27 septembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu