Când viața îmi dă o pauză
amintirile năvălesc cu putere.
Îmi smulg sufletul și-l aruncă
printre himere
După fiecare ploaie umblu desculț
în afara timpului meu,
câteodată mă prinde de mână
un curcubeu
Îmi zdrobesc inima
între pietre de moară,
dacă ai mai trece o dată
n-o să mă doară
Când sufletul se întoarce
în trupul răpus,
se întind tristețile
de jos până sus
Inima coboară
ca o lacrimă-n sânge
și se aude dragostea noastră
cum plânge...
20 septembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu