Tu ești pianul la care cânt,
trăiesc doar mângâindu-ți clapele,
inima-mi bate între cer și pământ
și-a înecat în ea toate apele
Iubesc sunetele tale,
acordurile fine,
drumul pe care vii
călătorind prin mine
Între noi nu-i nevoie de cuvinte,
cuvintele sunt de piatră și-ar durea,
tu ești tot ce mi-ai fost înainte
și ce mâine vei fii, draga mea
Ești muzica din sufletul meu,
ești ploaia de vară de atunci,
ești surâs și-mi ești curcubeu,
chiar dacă m-arunci în prăpăstii adânci
7 septembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu