SEPTEMBRIE

Iubito, e septembrie, să știi

că au plecat cocorii peste mare.

În univers te aștept să vii

să descuiem cu inima zăvoare

Și să putem să trecem mai departe

decât am tot crezut că nu putem,

cad frunze-ntre copertele de carte,

s-asculți când bate vântul că te chem

să ne întâlnim în altă viață

pe unde am mai fost cândva,

să-mi fii și răsărit și dimineață,

să-mi fii ce-ai fost odată, draga mea

Degeaba greierii se ascund în suflet,

eu fără tine nu pot să mai cânt

și dacă totuși se aude-un cântec

înseamnă că sunt singur pe pământ

Septembrie-i pierdut în amintire,

desculții îngeri rătăcesc pe jos,

n-a mai rămas nimic din marea mea iubire,

cad frunzele din vis de om frumos...

15 septembrie 2025

SEPTEMBER

My love, it’s September — know this:
the cranes have flown across the sea.
In the universe I wait for you to come
so we can unlock the barriers with our hearts.

So we can pass beyond
what we always thought we could not;
leaves fall between the covers of a book,
so you’ll hear, when the wind blows, that I call.

Let us meet in another life
along the paths where we’ve been before,
be for me both sunrise and morning,
be again what you once were, my dear.

In vain the crickets hide themselves in my soul;
without you I can no longer sing,
and if a song is still heard,
it only means I am alone upon the earth.

September is lost in memory;
barefoot angels wander on the ground;
nothing remains of my great love —
the leaves fall from the dream of a handsome man...

15 September 2025