DRUM DE SEARĂ

E albastru cerul, galben e pământul

de atâta toamnă adunată-n mine,

nu mai bate-n suflet cu putere vântul,

nicio adiere-n pleoape nu mai vine

Au plecat copacii pe un drum de seară

unde au mai fost într-un timp cândva,

și această toamnă sigur o să doară,

ce e să se-ntâmple se va întâmpla

Unde ești, iubito, te-am zărit pe pânze?

Păreai coborâtă grabnic din scriptură,

cădeau în neștire peste suflet frunze

și-un surâs dramatic desena pe gură

o cădere-a lumii în străfunduri tandre

unde nu ai dreptul să contești tăceri,

flacăra iubirii propriul rug își arde,

mâine se strecoară-n haina altui ieri

Se înnorează cerul, frunzele în transă

cad din altă viață coborâtă-n sânge,

poate vei avea o a doua șansă

chiar dacă ecoul umbrei mele plânge...

7 septembrie 2025