CÂND SUFLETUL PLÂNGEA

 Când sufletu-mi plângea călcat în picioare

de îngerul ce tocmai pleca,

am întins mâna c-o floare,

dar tu nu mai erai, draga mea

Durerea a coborât pe unde altădată

se întindea eșarfa unui curcubeu

și-am înțeles că nu vei mai fi niciodată

lumina din sufletul meu

Tăcerea s-a-ntins ca un șarpe de casă

într-un tragic și ultim demers,

nicăieri nu mai era cea frumoasă

degeaba am mers prin secundă invers

N-am avut pe cine să întreb

ce e de făcut când dragostea doare,

mi-am luat jumătatea mea de întreg

și-am învățat cât de singur se moare...

15 septembrie 2025 

WHEN THE SOUL WAS WEEPING

When my soul was weeping, trampled down
by the angel who had just departed,
I reached out my hand with a flower,
but you were no longer there, my dear.

Pain descended upon the place where once
the scarf of a rainbow stretched,
and I understood you would never again
be the light within my soul.

Silence uncoiled like a house serpent
in a tragic and final endeavor;
nowhere was she, the beautiful one —
in vain I walked the seconds in reverse.

There was no one I could ask
what to do when love brings pain;
I took my half of the whole
and learned how lonely one dies...

15 September 2025

—