Floarea mea de rouă și granit
într-o noapte am visat că ai murit
Nu mai știu ce demoni m-au învins,
dar nu m-am putut opri din plâns
Ochii sfâșiați mi-au devenit fâșii,
te-am iubit mai mult atunci să știi,
sau poate ți-am spus, nici nu mai știu;
ce gol e cerul nostru și pustiu!
Fără tine nu mai sunt lumină,
zbaterea din trup îmi e străină,
sunt fluture pierdut la Polul Nord
presărat cu viscol și-atacuri de cord
M-am trezit într-un târziu din vis,
naufragiasem pe sens interzis
Ploua și se auzea ceva,
pașii tăi se pierdeau prin inima mea
și se duceau din nou spre infinit,
iubita mea de rouă și granit
Nu-mi mai erai, dar te simțeam aici,
în surâs aprindeai licurici...
26 septembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu