OXIGEN

Când nu mai pot să respir fără tine

pământul se oprește în loc,

îngerii mă recompun din ruine,

dar fără tine

nu vreau să mai fiu pe planetă deloc

Am împărțit lumina în două

și-am înfășurat-o în curcubeu,

o parte se plimbă desculță prin rouă,

cealaltă-i încuiată în sufletul meu

Harta inimii e așa de complicată,

te poți rătăci pe drumul știut

și-nțelegi că pe îngerul tău

niciodată nu l-ai cunoscut

Și totuși nu mai pot să respir,

e atâta gol în jurul sufletului meu,

ca pe o fărâmă de oxigen te inspir

și te-mbrățișez cu tandrețea de leu

26 septembrie 2025