La lumina lămpii am crescut citind
cărțile zidite din cuvinte alese,
am trăit cântând, am cântat murind,
apărând principii, legi și principese
Ardea focu-n sobă, auzeam prin vis
viscolul cum bate spaime în fereastră,
tot ce-a fost poveste e de nedescris,
unde s-a ascuns lumina albastră?
Se topeau zăpezi, ochii erau flăcări,
din mirare cucii ne îngânau pe rând,
ne eram și îngeri, câteodată păsări,
aripile noastre se-ntindeau în vânt
Prin pădure vara se ascundea de lume,
frunzele creșteau odată cu noi,
noi eram copacii ce strigau pe nume
pe ceilalți copaci deveniți strigoi
La lumina lunii se aud tăceri,
nimeni nu mai știe asta ce înseamnă,
s-a-ngropat adânc lumina de ieri
cu toată tristețea zilelor de toamnă
24 septembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu