Când sunt singur tristețea mă răvășește,
nimic nu e la fel fără tine,
păsările călătoare zboară din suflet,
frunze plăpânde evadează din mine
Știu că n-o să ne mai vedem niciodată,
știu că o altă lume va trebui să înfrunt,
luna mă izbește c-o piatră,
visele se-mprăștie-n vânt
E atât de grea singurătatea de a fi lacrimă
curgând pe obrazul ars de soare,
cad frunze strivite de patimă
și toată ființa mă doare
Când mă gândesc la tine sunt atât de trist
că nu putem împărți amintirile,
îmi pare rău până și că exist,
lacrimi îmi inundă privirile
21 septembrie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu