Dacă vrei să atingi cerul
cu degetele, cum fac eu, efemerul,
trebuie să poți zbura
ca un viscol prin inima mea
Ți-am împrumutat aripile de ceară
și te-ai înălțat până la steaua polară
Nu te duce spre soare!, ți-am spus,
nu ești învățată cu înălțimile și-o să cazi de-acolo de sus
Dar zborul te-a amețit, n-ai auzit
ai închis ochii și zburând te-ai topit
ca o noapte efemeră de vară
prin care tristețea de ceară coboară
18 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu