În viața viitoare am să te iert

Ninge cu iluzii și cu flori de tei
ninge ca-n povestea scrisă cu amar
ninge doar cu tine peste ochii mei
și se-ntorc cireșii dinspre avatar

E atâta cer cu perdeaua moale
ce coboară-n sânge strâns de curcubeu
tu pășești sfioasă ninsă de petale
ca o minune prin sufletul meu

Se preling prin oase dezacorduri fine
și-n oglinda veche spaimele se scurg
zilele frumoase le-am lăsat la tine
să-ți fiu amintire până în amurg

E atât de bine-n infernalul vis,
singura pereche peste-o mare-n vânt,
patima plecării pașii i-a ucis
eu eram copacul, tu-mi erai pământ

Ninge cu flori moarte ca spaimele noastre
cu frunze sortite unui alt demers
și prin amintirea verilor albastre
până-n noi, iubito, mai e mult de mers

Și nu are capăt ninsoarea aceasta
ce cade într-una ca un dezacord
deschide odată inimii fereastra
să-ți cadă povara nopții din fiord

La adio, spaime, harpii și himere
la adio trenuri, n-o să mă tăiați
ninge semiotic cu fulgi de tăcere
ninge cu mine peste munții Carpați

Și rămân zăpadă într-o altă lume,
povestea aceasta n-ai de unde-o știi,
însă nu contează cine ți-o va spune
dacă ninge cu mine și-n acea zi

În care cauți alt răsărit
mergând prin tine ca prin deșert
dacă vreodată tu m-ai iubit
în viața viitoare am să te iert


21 iunie 2016