În noaptea asta cu-amintiri
mor între noi depărtările
și-n golul imens din priviri
nu încap dezertările
O să rămânem cu siguranță datori
nemuririi din sufletele noastre
suntem ultimii visători
sugrumați de gânduri sihastre
O să ne stingă vântul de vest
rugul ce arde în golul din jur
nu mai rămâne din umbră vreun rest
de atâta sperjur
Și nu ne mai suntem acum
decât lacrimi încuiate în ger
peste gândul de fum
trage perdeaua de cer
să înfrunzească iertările
prin tăcerea ascunsă privirii
poate mor depărtările
sub teroarea supremă-a iubirii
11 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu