Când te trezești și intri dezvelită
în rochia de fluturi printre maci
eu te privesc prin timp, iubită,
și îmi întreb tăcerile ce faci
Și calci desculță mările la rând
tot ascunzând în cala ta furtuni
adormi târziu la mine-n gând
ca într-o casă arsă de nebuni
Nici nu mai știu ce-mi desenează umbra
pe ce pământ mai calcă trupul meu
de când te-ai rătăcit prin tundra
ce l-a sfidat pe Dumnezeu
Dar peste toate lacrimile scrise
cu-n os albastru dintr-o stinsă stea
când ai să te întorci, iubito, din abise
te-aștept în univers la o cafea
17 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu