Eram un tânăr prinț din deșertul amar
călătorind pe sens interzis
dar mi-a crescut în suflet o floare
căzută de la tine din vis
Păsările cântau în jur de doruri seduse
culegeam câte-n surâs nevăzut, misterios
de pe chipul tău luminat de un soare
care niciodată n-a fost mai frumos
Tu nu erai o prințesă din sânge și carne
erai o zi de vară albastră
erai dumnezeirea, iubito,
pășind în inima mea, pe fereastră
Bătăile și-au schimbat destinația dintr-odată
nu mai eram vis, eram mirare
cobora prin retină lumina
iar tu ieșeai dezgolită din mare
Gândurile s-au îmbrățișat până la lacrimi
în același cer s-au topit
Și de atunci, în vara promisă
timp de o mie de ani ne-am iubit
15 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu