În viața mea de lupte nesfârșite
cu demonii căzuți din alte ere,
din palme mi-au sorbit iubite,
oceane de mirare și tăcere
Și mi-au crescut în trup metempsihoze
legate într-un nod de curcubeu,
de-atâtea eroisme și psihoze
îmi cere audiență Dumnezeu
Îmi pipăi cicatricile din suflet,
ca un soldat întors din morți,
și nu mă mai izbește acel tunet,
strivit de tragerea la sorți
Și nu mi-e teamă nicio clipă
că n-aș putea din nou să zbor,
mai am o singură aripă
și toate golurile dor
Dar o putere mă tot duce
ca o furtună prin deșert,
am locul meu oprit pe cruce
de unde pot ca să vă iert
Și să refac acele lupte
restante dintr-un timp sfârșit,
cu toate ramurile rupte
copacul parcă-mi dă delete
Doar eu l-aud cum plânge-n noapte
când pleacă frunzele pe mare,
mi-ar curge din retină moarte,
dar mi-a crescut în vis o floare
Și se întreabă demonii în vaier,
când înflorește printre stalagmite,
cine-o hrănește cu amar și aer
după atâtea lupte nesfârșite...
8 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu