Voiam să-ți spun că nu te mai aștept

 Voiam să-ți spun că nu te mai aștept
salcâmii mov s-au răspândit prin aer

și nu mai locuiești la mine în piept

mă-nghit înfometate nopți de vaier

În ochi nu mai sunt păsări de cenușă
orchestra nu îndeamnă la balans
și-a-nchis văzduhul singura sa ușă
și mă invită umbrele la dans

E-o apăsare cvasi-generală
prins în vârtejul viselor de fum
pe scena inimii-i o masă goală
și n-are rost să te rechem postum

Mai bine viscolul să mă înghețe îndată
să mă fixeze într-un timp nedrept
să nu-mi asculți tăcerea niciodată
și să-înțelegi că nu te mai aștept

31 mai 2016