Ieri eram peste tot: în ochii tăi, în inimă, în aer,
în golul pe care-l respirai fecundă,
în nopțile răstignite în vaier,
în secundă
Astăzi sunt suspendat undeva în univers
între două roți dințate de fier,
zbor ca întotdeauna invers
căutându-mi secvența de cer
Mâine nu voi mai fi aici,
târât de Carul Mare-n aval,
mă voi strânge în mine arici
în scena de final
E un timp relativ pentru toate,
de fapt veșnicia stă-n loc,
am să mă întorc, poate,
când nu voi mai fi materie deloc
Deocamdată se aprind felinare, dar nici
eu nici tu nu mai suntem aici
17 iunie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu