Să nu lăsăm amintirile să ne sfâșie

Să nu lăsăm amintirile să ne sfâșie,
hai să ne facem cu sabia drumul prin junglă,
chiar dacă rochia roșie
va începe să plângă

Trecem pe punți suspendate
între Steaua Polară și Polul Sud,
pe unde caii de zăpadă 
ne strigă disperați, dar nu se aud

Și mâine vor fi aceleași probleme
ca-n ziua ce perfid te-a ucis,
umblă un demon c-o lampă în mână
pe sens interzis

Cresc imprudent stalagmite,
înspre inimă se-ndreaptă un glonț,
tu ești cel ce duce povara
gândului ce te cară în clonț

Nu lăsa să te sfâșie timpul,
să sară din oră doar splențe,
să-ți arunce în groapa comună
sufletul înhățat de fatidice zdrențe

Copacii cu sânge de lut
se hrănesc doar cu moarte,
nu-i lăsa să-ți intre în trup
prin ferestrele inimii sparte


29 aprilie 2017