Trecând pe sub copaci

Mi-apari în vis adeseori. Parcă vrei

să-mi spui ceva, dar n-ai curaj.

Te cațeri prin copacii înfloriți și povestești

cu prietenele tale despre lucruri fără importanță.

Dar gândurile ți-s împrăștiate. Tu mie

ai vrea să-mi spui ceva, dar îți lipsește curajul.

Eu trec pe sub copaci și te aud 

vorbind despre lucruri nesemnificative,

despre ce s-a mai schimbat în modă,

despre fericirea de a fi un om fals.

Numai despre îngeri nu te mai aud vorbind;

i-ai îngropat în tine, în nisip, printre cioburi.

Cineva îți spune: Hai să vorbim

despre omul acela de fum

care trece pe sub copaci!

Pare un tip interesant. Uitați-l

cum adună zăpadă! E un subiect interzis?

Nu spui nimic. Te prefaci că n-ai auzit

și te cațeri mai departe. Ți se sfâșie 

sufletul printre spini. Copacul acela te devoră.

Curg zdrențele de lumină și întuneric.

Atunci îți amintești ceva din viața viitoare

și-ai vrea să povestești, 

dar cuvintele s-au topit, au devenit

materie cleioasă. Se scurg pe lângă tine

călcate în picioare 

de îngerii morți.

În mod ciudat, uneori îmi apari în vis,

de parcă ai vrea să-mi spui ceva.

Dar se face dimineață și o viață lacomă

ne înghite flămândă,

ca pe niște semne de întrebare inutile...

15 aprilie 2017