În clipa când simt timpul se contractă
Nu mai rămâne nimic din viața abstractă
Nici cenușa vulcanică nu se mai cerne
Uitarea ca un drog peste suflet se-așterne
Refuz să fac analize succinte pe text
Viața mea pare ieșită ca un fluture din context
Mâinile reci se-ntind printre săbii
Cresc în ochii de salamandră odăjdii
Mi-e teamă să dau iarăși testul de zbor
Ce mi-a scos sufletul din decor
Un munte de zgură peste umbră se-ntinde
Și-n cleștii tăioși tristețea mă prinde
2 aprilie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu