Iubirea-i cântecul înfriguratei rochii
cântat întâmplător de corbi,
ne vor scoate din secundă ochii
cu săbiile lor, îngerii orbi
Ne vor juca la zaruri amintirile
sub rugul din vreascuri de pin,
până când ostenite privirile
vor fi roase de carii din scrin
Nu va-nțelege nimeni bătăile de clopot
spânzurat de tavanul hipnotic,
focul va râde în hohot
greșind destinația definită erotic
Se va auzi scrâșnitul nopții în os,
adagio trist la existența precară,
în care-și joacă omul frumos
sfâșierile câinilor cu gura amară
Nu rămâne din foșnirea de rochii
decât stigmatul umbrelor de corbi,
hai să ne scoatem la vânzare ochii
să umplem golurile îngerilor orbi...
29 aprilie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu