Ne vom strivi de spatele oglinzii
de câte ori va ninge cu ghețari
din inima în care inzii
au spânzurat lumina de arțari
Vor coborî prin os dureri atroce
melancolii-ncuiate-n avatar
ne va cânta Celine la portavoce
același cântec de mortar
din vremea nemuririi desenate
cu creta inimii pe cerul gri
și dintre existențele trucate
doar viața viitoare va-nverzi
Dar noi, bătrâni și singuri pe planetă,
vom rătăci privind în catalog
cum cântă disperarea la flașnetă
marșul miresei rătăcite-n smog
Și-atunci ne-om strânge-n brațele uscate
toți fluturii uciși fără incizii
și de atâtea doruri sugrumate
ne vom strivi de spatele oglinzii
20 aprilie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu