AMPRENTELE ZĂPEZII

Tăcerea a încuiat uși 
ce nu se vor deschide niciodată

Sufletul a închis ferestrele
pe care desenam flori brumate,
copaci înfloriți, 
case deasupra cărora dansa fumul 
luând forma chipului tău

Îngerii au aruncat cu pietre
ca-ntr-un joc al adolescenței

Am călcat printre cioburi,
desculț,
copil orfan de sentimente

Simt și acum sângele 
scurgându-se din talpă,
picătură cu picătură,
până la ultimul surâs 

În urmă 
se așterne zăpada 
spulberată din ființă

Nimeni nu va ști
de unde a venit înserarea;
văzduhul nu va păstra nicio urmă

Doar pe pervazul inimii sfâșiate
se vor vedea amprentele zăpezii

4 septembrie 2019