PE RUGUL FRUNZELOR DE TOAMNĂ

Țintit pe-un pat de frunze ca un mort,
aștept ce n-o să vină niciodată,
demult, în viața-antedatată,
eram în ochi nopților un ort

În mine toamna s-a întors firesc
dintr-un exil întâmplător și tragic,
se-ncuie-n amintire timpul magic
și-n dezacorduri frunzele plesnesc

La noapte voi fi vânt înrobitor,
voi bate la fereastra casei tale,
tu vei dormi în patul moale,
iar eu voi plânge mistuit de dor

În zori te vei trezi înfierbântată
și nu vei înțelege ce s-a scris
alăturea de tine,-n vis,
pe suflet, cu o cretă colorată

Vei merge ziua-ntreagă prin uitare
de parcă toamna s-a-ncuiat în tine,
și vor zbura din vechile ruine
aceleași păsări călătoare

Țintit pe-o cruce veche de arțar,
aștept să cad din mine însumi, doamnă,
și ard pe rugul frunzelor de toamnă,
și mă înec în fumul lor amar..

8 septembrie 2019