Pasărea paradisului a zburat,
a trecut prin inimă ca un glonț,
ca un avion cu reacție întârziată,
ca o săgeată cu sufletu-n clonț
și nu s-a mai întors niciodată
În urmă a rămas cerul albastru sângerând
prin care trece câteodată un dor sfâșietor,
când plouă nu se văd ochii plângând
amintind îngerului că e muritor
Pasărea paradisului a zburat
spre destinații necunoscute
țâșnind din inimă ca un glonț,
ca o durere sfâșietoare,
nu se cunosc motivele;
a zburat pentru că începuse să zboare
N-a mai găsit vreodată drumul înapoi,
dar pe cerul bolnav de albastru,
se târăște o dâră din noi...
26-27 septembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu