SEPTEMBRIE

Lumina încă n-a plecat de-acasă,
nu se aud nici tăietori de lemne,
cad merele din streașină pe masă
și păsări dispărânde ne fac semne

Încă se-aud cosașii fâșâind,
dovlecii se întind ca niște șerpi,
copacii brațele-și întind
să-mbrățișeze turmele de cerbi

Livezile tot strigă disperate
c-or să se rupă de atâta rod,
podoabele de aur decorate
învață iarăși drumul către pod

Plâng strugurii în jocul nemilos,
vor deveni în clipa morții must,
pe care-l va sorbi omul frumos
și nimeni nu se-ntreabă de e just

Doar seara va simți dinspre apus
cum prin retină un cocor îi trece,
și-n locul celui ce s-a dus
s-a-ntors din miazănoapte vântul rece

Va pune peste suflet haine noi
să nu răcească perele-n panere,
iar noi, iubito,-n taină, amândoi, 
ne-om înveli cu frunze și tăcere...

15 septembrie 2019