M-am îngropat adânc în mine
să nu mă mai găsească îngerul niciodată
Am turnat peste trup asfalt,
munți de întuneric,
să nu mai pătrundă nicio rază,
niciun dor, nicio lacrimă
Închis în carapacea suferinței
pot să sângerez în voie,
fără cuvinte, fără tânguiri,
fără speranțe deșarte
Nu mă mai căutați,
n-am semnal,
și,
oricum,
bateria sufletului e descărcată
M-am îngropat atât de adânc în mine
încât munților le e frică
să se uite în jos
Până și îngerul,
privind acest corset înspăimântător,
a dat târcoale o vreme
și a zburat
Lăsați-mă așa, fiecare suflet
locuiește în propria-i închisoare
de unde rareori evadează
îngropându-se în neant...
3 septembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu