NU MAI BATE NICIUN CLOPOT

Nu mai trec prin suflet sănii, nu mai bate niciun clopot,
Păsările nopții strigă: haideți să zburați invers!
Caii liberi, fără nume, trec pe lângă timp în tropot
Și-n oglindă se reflectă ce-a rămas din univers

Din himeră în himeră am ajuns antropofagi,
Fug din calea noastră visuri mistuite de tăceri,
Numai ochii dragei mele încă mirosind a fragi
Mi-amintesc că-n astă lume mai există primăveri

Toamna asta cade-n suflet cu toți norii desfrunziți,
Inima încă se zbate așteptându-se la brume,
Se aud cum plâng copacii între frunze răstigniți
Și la miezul nopții-un înger va pleca din astă lume

Nu mai trec prin gară trenuri, gara s-a-ncuiat în semne,
Toți acarii deznădejdii și-au dus șinele-n triaj,
E sfârșit de epopee, asta poate să însemne,
Că-n această suferință e și-o lipsă de curaj

Or să doară pân la urmă toate drumurile vechi
Aerul dintre ghețari va fi greu de suportat,
Numai dorurile noastre exilate în perechi,
Se vor scurge precum umbra ultimului evadat

Nu mai trec prin suflet sănii, nu mai bate niciun clopot,
Păsările nopții strigă: haideți să muriți cu noi!
Caii liberi, fără nume, trec pe lângă timp, în tropot,
Și în cioburile toamnei sângerează doi strigoi...

15 septembrie 2019