Ne pleacă militarii către moarte
pe frontul fără-nvingători,
trupul de suflet se desparte,
și nu se mai întoarce dintre nori
Sunt victime perfecte ale sărăciei,
nu pacea-i mână-n tragicul demers,
nu fac niciu serviciu României,
războiul e un joc pervers
Pentru un pumn de euro murdari
își lasă-n lacrimi îngerii-copii,
noi nu suntem sămânță de barbari,
noi n-am trăit vreodată-n colivii
Vor fi uciși banal și derizoriu
de autohtoni înveninați de boală,
și vor primi un titlu iluzoriu
care din moarte sigur nu-i mai scoală
La capul lor vor plânge politrucii
cu lacrimi mari de crocodili flămânzi,
i-or asculta, crucindu-se, năucii,
numai copiii morților, plăpânzi,
n-or înțelege ce-i cu tinicheaua
ce-atârnă de sicriul tricolor,
de ce tăticu-și părăsește steaua,
de ce nu mai privește-n ochii lor!
De ce îi spun erou acestui biet soldat
ce a luptat în cauze străine
și n-a răspuns când îngeru-a strigat,
fiind martor la durere și la crime
Se merită ca pentr-o haină nouă
și o mașină mai fițoasă,
să-ți lași copiii-ndurerați în rouă
să nu te mai întorci vreodată-acasă?
În urma lor aceeași ipocriți
ce n-au deschis în viața lor o carte,
vor provoca o criză de părinți
tot îndreptându-i silnic către moarte
Și alții, pentru-n leu în plus,
vor merge precum mieii la tăiere,
teatrul post-mortem e inclus,
minciuna ține loc de înviere
Și mâine nu au cui se plânge
orfanii risipiți în patru zări,
și-aceste infernale bălți de sânge
ce-au înghițit nisipul altor mări
vor întreba: ce caută acolo?
de ce sufocă alt pământ?
de ce-au trecut mai repede dincolo?
de ce sunt candele în vânt?
O să răspundă câte-un demnitar,
că sunt eroi și apără o țară,
paharul putred de cleștar
e plin de-o băutură amară
Minciuni sfruntate se vor perinda
pe ordine de zi falsificate,
ce tare doare, țara mea,
aceste sacrificii vinovate!
Și parcă nu-i de-ajuns că ne mințim
c-am fi de pază, noi, democrației,
în catastiful morții ne-înmulțim
și-această jertfă nu-i a României
Soldații noștri mercenari
acceptă-n mod absurd să moară.
Opriți măcelul! Nu suntem barbari,
să nu pierim alăturea de țară
Atât vă spun, că mă cuprinde sila
de această impostură generală,
nici Dumnezeu, chiar de-și arată mila,
nu ne va scoate din sinistra boală
ce a cuprins întreaga Națiune,
ne definește trist ipocrizia,
de trebuie ca să pierim din lume,
să ne jertfim doar pentru România;
nu pentru bani, nu pentru impostori,
ce-au supt bugete și-au distrus destine,
să ne opunem pegrei, fraților!
Opriți minciuna! Nu mai moară nimeni...
6 septembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu