TRIBUNII NOȘTRI NU MOR NICIODATĂ

Ce mai fac eroii? ce mai fac tribunii?
mă întreb când toamna din abis coboară,
se mai zbat în lanțuri, înălțați în funii,
ei, nedreptățiții suferinzi de țară?

Mai știți de Bălcescu, cu privirea gravă,
ce-a pierit departe, primu-ntre săraci?
o groapă comună l-a-nghițit hulpavă
și în loc de cruce i-au pus doi araci

Îl văd pe-Avram Iancu risipind prea-plinul,
căutând izvorul, apă ca să bea,
nimănui nu-i pasă cine e străinul
ce-a cuprins în sine toată țara mea

Să nu se-nmulțească fără de păcat
specia aceasta, rară, de tribuni,
Mihai Eminescu fost-a condamnat 
să sfârșească-n chinuri, ucis de nebuni

Pe Zelea Codreanu, regele-curvar
l-a trimis la ocnă, sfătuit de Iorga,
și l-a sugrumat c-un ordin barbar,
dă pe dinafară de cadavre morga

unde a ajuns, omorât de Gardă,
chiar și-acest Profesor, îngropat în cărți,
parcă Națiunea devenise-o hoardă,
țara sfâșiată sângera pe hărți

A vrut s-o reînvie dreptul Antonescu
deschizând cu-armata blestemate uși,
și-a pierit sub gloanțe, ca și Ceaușescu,
că au vrut să scoată țara de sub ruși

Ultimii tribuni au ieșit în față
să apere neamul de invazii noi,
rănile profunde i-au secat de viață
și s-au stins devreme luptători de soi

După Păunescu, a plecat Vadim,
și-a rămas tribuna piesă de muzeu,
clopote absente plâng în țințirim,
le ascultă-n taină numai Dumnezeu,

c-a primit de-a dreapta, pe o stea curată,
inimi neînfricate, țesături de fier;
nu, tribunii noștri nu mor niciodată,
numai câteodată li se face ger...

14 septembrie 2019