Închis în propriul suflet sub țipăt de zăvoare,
te îmbrățișez, femeie, în vise suferinde,
flămând de-o veșnicie, tu o să-mi fii merinde,
din viețile trecute spre viața viitoare
O să-ți desfac cu milă făptura pân la sânge,
un croitor de îngeri n-o mai avea ce-ți face,
când timpul fără mine în tine s-o desface
o să se înalțe-n aer un serafim ce plânge
Pe umerii tăi goi, sculptați într-o tavernă,
vor coborî pe schele iar îngeri vinovați,
și-n inima strivită de șerpii din Carpați
doar amintirea clipei se va înălța în bernă
Și se vor sparge, poate, blestemele-n oglinde,
și somnul neființei se va-ncuia în gust,
voi colora cu ochii ce-a mai rămas din bust,
te îmbrățișez, femeie, din visuri suferinde...
18 septembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu