ÎN SEARA CÂND NE-AM DESPĂRȚIT

În seara când ne-am despărțit
plângeam și eu, plângeai și tu,
plângea și minus infinit,
dar nimeni nu s-a-mpotrivit,
pe DA îl luase-n brațe NU

Miresele dansau sub stele,
copacii vomitau granit,
un șarpe se-ntinsese pe podele
alunecând din temerile mele,
da-n seara când ne-am despărțit
eu și mai tare te-am iubit

Nu ți-am mai spus niciun cuvânt, 
nu mai știam cum să vorbesc cu tine,
mă îngropasem în pământ,
doar sufletul plângea în vânt,
în mine se zbăteau ruine,
în seara ideală pentru crime

De-atunci nu ne-am mai întâlnit;
cărările fugeau prin noapte,
dar eu în mine te-am iubit
ca-n seara când ne-am despărțit
convins că nu există moarte

Mai mult de-atât nu te-am iubit,
frumoasa mea, pierduta mea,
că n-ar fi fost nicicum posibil
și n-aș fi fost nicicând credibil,
ca-n seara când ne-am despărțit

Și de atâta gravă renunțare
plângea chiar minus infinit
cerând pentru o clipă îndurare,
dar îngerul albastru a murit...

7 septembrie 2019