ÎN TINE LOCUIESC DOUĂ FEMEI

În tine locuiesc două femei;
una își amintește de mine toamna,
când plouă
cu frunze-mprăștiate
dinspre viață spre moarte

Poate și iarna,
când o lacrimă ninge
dinspre moarte spre viață;
negăsind răspunsuri,
aerul dintre noi
de durere îngheață

Primăvara, 
din obișnuință,
mă uită prin munții inimii,
sub o piatră de moară,
cântec strivit de vioară

Vara nu-și mai amintește nimic,
e prea mult soare 
în golul din jur,
și de atâta mare-ncuiată-n sperjur
întunericul doare


Cealaltă femeie 
e atât de ocupată cu viața ei 
încât nu m-ar recunoaște
dintre umbrele lui Grey

După care, 
presată pe suflet de timp,
mă va-ncuia în labirint.

Câteodată, una dintre femei, 
întreabă-n oglindă de mine:
”Ce mai face?”
Îi răspunde cealaltă:
”A murit, dar e bine..” 

10-11 septembrie 2019