Din viitor se scurge-n sânge-o stradă
și-au dezertat culorile-n cuvinte,
copacii desfrunzesc printre morminte
de îngeri ce-au pierit în Intifadă
Nu mai răsună niciun pas de-al tău,
pe caldarâm tristețea se întinde,
un șarpe inima-mi cuprinde
și-n umbră piere ultimul ecou
Ți-aș spune bună seara, dar mi-e spaimă,
răspunsurile-s întâmplări confuze,
în marea ce se zbate de patimă-n ecluze
s-a înecat decorul cu cina cea de taină
Și cad din mine pietrele de moară,
îngroapă-n amintire cărarea de pământ,
se tânguie ecoul îmbrățișat de vânt,
și-n universul searbăd lumina o să doară
E toamna de pe urmă, se-aprind felinare
în sufletele goale, strivite de amurg,
mă pierd prin întuneric, din întuneric curg,
și-n suflet plânge-o frunză-încuiată cu zăvoare...
28 septembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu