Final

Nimic din ce-ar fi fost să fie n-o mai fi,
ostracizați în viețile trecute,
pe unde oameni de zăpadă sângerii
tot caută mirările pierdute

Magia s-a sfârșit când au căzut
din cerul toamnei nechemați cocori,
când sufletul cu spaimă a văzut
că poate fi ucis de meteori

Atât cinism doar demonii de aer
pot strecura prin clipe de înălțare,
destinul smuls cu ghearele din vaier
a sângerat și s-a zdrobit de zare

Și-a fost o agonie atât de scurtă
că lumânările de nuntă n-au mai ars,
bieți eschimoși reexilați în yurtă
ce joacă-n piese cu scenariu fals

Ca să le fie pe pământ mai bine
decât leproșilor stropiți cu var,
printre țesuturi smulse din ruine
mai trece uneori un avatar

Nu are aripi, însă știe zborul
că l-a zburat din sine înspre cer,
bisericile își sugrumă corul
și se strivesc ferestrele de ger

Atât a fost spectacolul luminii,
se-ncuie-n noapte visuri de copii,
în inimă au înflorit doar spinii,
nimic din ce-ar fi fost să fie, n-o mai fi...


5 ianuarie 2019