golul din jur se înalță ca un zid,
cămășile sufletului de spaimă sunt roase,
mă duce în cârcă un înger livid
Ochii caută ceva înlăuntru,
un punct de reper, o durere, un spin,
în urma mea aș vrea ca să intru,
să întind mâna prin scorbura din destin,
să bâjbâi, să pipăi, să dau prin neant
de partea din mine izgonită nedrept,
brațul îmi trece ca un șarpe razant
cu umbra inimii smulse din piept
Caut să sparg o fereastră în zid,
dalta lovește încontinuu și doare,
înlăuntrul aș vrea să-l deschid,
dar cheia am aruncat-o în mare...
8 ianuarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu