Înserare

Încep să cred că trăiesc timpul altcuiva;
din trupul meu-insectar 
zboară fluturi răstigniți
în avatar 


Uneori, ca un izvor inocent,
spre văile tale curg,
și nu știu de ce și atunci
sunt singur în amurg

Totuși, privindu-ți oglinda ochilor
parcă aș fi eu,
tu nu vrei să se afle secretul:
mi-ai fost Dumnezeu

Prin cerul nesfârșit
rătăceam căutând poarta
prin care în suflet să-ți intru
răsturnând soarta

”Nu se poate așa,” mi-ai spus
într-o zi dinadins,
”...stai în cerul tău,
nu vreau să ardem pe rugul nestins!”

Atunci, sufletul s-a învârtit
în cercuri amețitoare
și din cerul albastru
m-am prăbușit în mare


10 ianuarie 2019