Îți trebuie curaj ca să fii fericit

”Îți trebuie curaj ca să fii fericit...”,
îmi șopti îngerul rănit
”...Uite, eu vin de la tine din vis
și-mi curge timpul prin ochiul deschis
Îl adună în urma mea, copacii;
”Mai multă lumină!”,
strigă, săracii!

Regulile lumii sunt nedrepte,
te țin legat de existențe ce nu-ți aparțin,
ești un cal de povară cărând timpul altora-n trepte
nemaipăstrând și pentru tine puțin

Când în arșița zilei te prăbușești,
lângă izvorul cu apă rece,
ți-e teamă să bei, să iubești,
și-un viscol prin sânge îți trece

Te ridici și cari mai departe
un timp ce nu-ți mai aparține,
călător singuratic spre moarte,
drumul se întinde ca un șarpe din tine

Amâni să fii fericit. Poate mâine
soarele va cădea perpendicular
peste sufletul tău
scăldat în amar

Ți-amintești că-ntr-o altă viață
ochii ți-au strălucit
și-ți auzi îngerul:
”Îți trebuie curaj ca să fii fericit!”


22 ianuarie 2019