Fluture orbitor

Dintr-odată aerul a început să vibreze,
fluturele de zăpadă a țâșnit în decor,
mi-am surprins privirea uimită:
de unde vine acest fluture orbitor?

Mi-am pipăit inima, poate de la locul ei a zburat
izbindu-se de pereții nopții din vise,
ce se întâmplă, îngere, am întrebat,
de-nfloresc cele mai negre abise?

Poate-o fi chiar sufletul meu
plutind ca o coajă de nucă pe mare,
în căutarea unui Dumnezeu
pierdut în visare

M-am întins pe cearșaful alb
ca o perdea de fum în devenire,
obosit de atâta întuneric
fluturele s-a încuiat în uimire

Mi-am întors ceasul în plus,
prin munții inimii cumplit viscolește,
în suflet, pe raftul de sus,
ninge câinește...


21 ianuarie 2019