Suntem pe lume simple paranteze

Tu nu-mi dai apă când mor de sete,
nici nu mă ningi când vreau să zbor,
și nu arunci spre cer buchete,
nici nu te doare, nici nu ți-e dor

Când mor de frig, ție ți-e vară,
mi-ești noapte-adâncă în plină zi,
și aceste dezertări or să mă doară
că tu ești cheia singură ce știi

să-ncui și să descui fără de veste
tot ce e unic în sclipri de vis,
m-acuzi c-am scris cu tine o poveste,
în care tu, din joacă, m-ai ucis

Și totuși e ambiguu și stingher
acest noian de filme învechite,
și i se face inimii mai ger
decât în iernile repovestite

Și nu se-aprinde nicăieri vreun foc,
nu-i nicio lampă ca să lumineze
întoarcerea destinului la loc,
suntem pe lume simple paranteze

Și nu-mi dai apă când mi-e sete,
dar nici să mor de sete nu mă lași,
în gheața inimii se frâng raclete
și-n vise plâng doar îngerii rămași


19 ianuarie 2019