Nici măcar amintirea

Când suntem tineri călcăm cerul fără teama de margini
Nepăsători, de parcă veșnicia s-ar întinde în golul din jur,
lăsăm viața să treacă pe lângă noi

Mult mai târziu, când constatăm cât timp am irosit,
cât neant invadat de cioburi am frământat desculți
în această cursă de șoareci care este viața,
ne strivim de durere că nu putem să o luăm de la capăt,
ca să nu mai repetăm greșelile săvârșite 
cu voie sau fără voie 

”Da”, ne spunem atunci, bolnavi de trecerea timpului,
cu sufletul  praf și pulbere,
”...a trecut viața ca un tren de marfă, 
degeaba stăm în gara pustie 
cu o floare sângerie în dreptul inimii;
nu se mai întorc clipele risipite”

Măturătorilor de fluturi nu le va rămâne nimic,
nici măcar amintirea...


17 ianuarie 2019