Simt cum intră moartea în mine
Se îmbracă în pielea mea,
Ia chipul meu,
Își însușește fraudulos până și tăcerile
Nu pot să zic nimic, să fac nimic,
Îmbrățișarea ei mă sufocă, mă trece dincolo
Mi-e cald
Aș deschide ușa, dar e așa de departe,
Sunt trei pași până acolo!
Parcă aș fi vrut să mai întârzie,
Parcă n-am făcut nimic din câte aș fi putut face
Din câte am visat, când,
Singur în bătaia vântului,
Păream stăpânul lumii
Cuvântului
E ciudat, știam că într-o zi se va întâmpla,
Dar n-am crezut, reclădit din ruine,
Că se va îmbrăca în pielea mea
Și se va simți atât de bine...
2 ianuarie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu