Soare cu dinți

Nu mai spune nimic, orice ai spune ar fi
încă o piatră de moară
aruncată de îngeri-copii
să strivească, să smulgă, să doară

Dintre atâtea prevăzute dezastre
cel mai mult și mai dur și mai greu
e cerul cu privirile albastre
prăbușit peste sufletul meu

N-ai să știi niciodată ce-i rău
și ce-i bine în lumea curată,
cum sfâșie colții de leu
făptura de iubire drogată

în care într-un timp nevăzut
s-a-ngropat de bunăvoie un suflet,
un tren peste el a trecut
și-o linie moartă ruginește în pântec

Nu mai e nimic de făcut de acari,
gările s-au sfârșit, din păcate,
s-a-ntâmplat din greșeală s-apari
sub un cer cu ferestrele sparte

N-ai știut ce se-ntâmplă de plouă
cu raze de soare subțiri,
și-ai fugit speriată prin rouă
îngropându-mă-n amintiri

Nu mai spune nimic, orice ai spune
n-ar fi ce gândești și ce simți,
odată cu tine apune o lume
și răsare un soare cu dinți...


30 ianuarie 2019