Într-o zi o să-mi iau umbra și-am să plec

Într-o zi o să-mi iau umbra și-am să plec
unde durerea nu are ecou,
sufletul o să mi-l care un fluture,
hamal de lumină strecurat în cavou

N-am să vreau să mai fiu de găsit,
am să mă-înec ca un vis în uitări,
n-o să se știe de ce am fugit
cu toți greierii înșeuați la-nserări

Și de dor nicăieri pe pământul bolnav
nu va plânge vreo pasăre rară,
plecarea din mine orice zugrav
va putea s-o astupe cu ceară

N-am să las testamente, nici donații de nori,
ce-am avut de-împărțit din mine-am tot dat,
nu veți știi, așadar, nici de ce am venit,
nici de ce fără veste-am plecat

De vă doare cumva vreun surâs 
uitat în lumina dintr-odată mai tristă,
să știți că din mine a nins
cu tot ce a fost și nu mai există...

13 ianuarie 2019