30 DE ANI AM PĂTIMIT DEGEABA

Timpul nostru s-a scurs ca un glonț,
am devenit bătrâni, ne-a invadat arama,
a zburat istoria cu Patria-n clonț,
treizeci de ani am pătimit degeaba

Pe Ceaușescu l-au ucis că n-a vrut
să-și vândă Patria la solduri,
o parte-a hărții plânge peste Prut,
iar restul sângerează-n bolduri

Acasă nu mai locuiește nimeni,
luminile de veghe-s visuri stinse,
ne-am prăbușit în infinit de tineri,
ne plânge Dumnezeu pe drumuri ninse

Bătrânele, înveșmântate-n dor,
sub streașina privirii nădăjduiesc să vadă
cum se întorc în universul lor,
copiii dragi scăpați din Intifadă

Un gol istoric crește ca o pâine
din care drojdia n-a fost extrasă,
nimeni nu crede că există mâine
și vom mai sta cu îngerii la masă,

să povestim ce-a fost cu noi atunci,
când am trântit de lespezi dictatura,
sau, când smulgând din suflet stânci,
am îngropat în catacombe ura

Ce a urmat nu e de povestit,
o boală socială s-a-ncuibat în toți,
am dărâmat bezmetici ce-am zidit
și țara am predat-o unor hoți

Au transformat comori în fiare vechi,
azi viața tuturor a devenit o marfă,
lozincile răsună în urechi,
politica e cea mai mare boarfă

În legi sordide-au îmbrăcat sclavia
și-au hotărât ca să sfârșim săraci,
ei i-au gonit pe demni din România,
ne-au interzis și dreptul de-a fi daci

Sunt politrucii cea mai grea povară
pe trupul țării astăzi șubrezit,
bem zilnic băutura cea amară
și am uitat de ce ne-am răzvrătit

Am vrut să fim mai liberi și mai bravi,
să nu trăim etern în colivie,
dar ne-am ales conducători bolnavi
ce-au infectat întreaga Românie

Privim în urmă cu alți ochi ce-a fost,
greșelile de-atunci n-au fost mortale,
am transformat un patriot în prost
și-am luat-o prin istorie la vale

Nu e mai bine, nu vă amăgiți,
omizile se-ngrașă azi mai tare,
copiii noștri nu sunt fericiți
și falimentul Patriei ne doare

Un mic procent trăiește ca în rai:
parșivii, îmbogățiții de război,
la moara lor se cerne alt mălai,
ei sunt prigonitorii lumii noi

Lor nu le pasă că în fiecare seară
flămânzi se culcă îngerii-copii,
nu au pe conștiință vreo povară
și-abat asupra neamului stihii

E tragică și tristă România
în ciuda fardurilor importate,
mimată-i pe rețele bucuria,
sub zâmbete sunt măști decolorate

Nu mai avem nimic din demnitatea
ce ne-a salvat de-atâtea ori,
în flăcări indecente arde cartea
acestui neam de tragici luptători

S-a scurs un râu murdar și-a luat cu sine
întreaga Românie pusă jos,
ne este rău, dar ne mințim că-i bine
și îngropăm adânc timpul frumos

Nu recunoaștem evidența clară
și ne-însușim ca pe-o sentință drama
de-a renunța la tată și la mamă,
de treizeci de ani ne irosim degeaba

N-am desenat o dâră de lumină
din care să zidim un curcubeu,
azi demnitatea neamului se-nclină
și plânge în surdină Dumnezeu...

13 decembrie 2019