Și n-aș vrea nimeni să mă poată apăra
de marile opinii ale iernii,
să-mi sune sufletu-n vecernii
și să mă viscolească gura ta
Să n-am nevoie să mai stau ascuns
în omul de zăpadă apocaliptic,
și când ecoul va suna eliptic
să nu mai am nevoie de răspuns
Să cadă, când amurgul se demască,
din universul tău meteoriți,
și sub zăpada primă răstigniți
să așteptăm magia să renască
Chiar dacă-n lume s-a făcut târziu
și noaptea s-a-ncuibat în fiecare,
e imposibil să nu știu
să-ți dăruiesc o ultimă ninsoare
Să poți schia prin carnea mea
de câte ori te-apasă universul,
și-am să te apăr și-mpotriva ta
chiar dacă-i inutil demersul...
27 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu