Unirea, Națiunea a făcut-o!
ostașii ce-au pierit scrâșnind din dinți,
când Dumnezeu durerea ne-a văzut-o,
ne-a redat dreptul de-a avea părinți
Se-mpăunează ulii cu trofee,
ne agresează cu parade false,
redenumesc absurd câte-o alee,
ei, artizanii marilor dezastre
Vorbesc de România Mare, ei!
fiare abjecte ce ne-au prigonit,
otrepe dezmățate, derbedei,
ce ne-au împins spre minus infinit
Așa sărbătorim miracolul Unirii,
cu-n nod în gât, scârbiți de politruci,
în colonia maximă-a iubirii
îngerii zboară peste-un cuib de cuci
În jurul inimii se-aprind luceferi
de câte ori ne ninge cu Ardeal,
din secolul războaielor, neteferi,
ne-am ridicat, târându-ne, pe cal
Obrazul Europei e brăzdat de lacrimi,
plâng Herța, Basarabia și Bucovina,
un neam însângerat de patimi
tot caută spre Occident lumina
Dar n-or s-aprindă niciodată
străinii lacomi farul românesc,
noi suntem singura armată
ce-nfruntă iadul pământesc
De vrem să fie rai în preajma noastră,
să măturăm prin bătătură,
să redeschidem ultima fereastră
și să-ngropăm șuvoaiele de ură
Să facem minimă dreptate țării,
să mai copilărim măcar un veac,
și-n ciuda deznădejdii și a-nserării,
să spargem geamul timpului opac
Unirea, Națiunea a făcut-o!
acum, mileniul pare scos din minți,
durerea, Dumnezeu dac-a văzut-o,
o să ne întoarcă iarăși în părinți
Și o să stăm la masă împreună,
vom fi desigur cina următoare,
dar cât exist-o inimă română,
va exista și România Mare...
1 Decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu