Erai așa frumoasă, desculță și febrilă,
toți îngerii albaștri ți se-nchinau de zor,
și te-am iubit c-o inimă fragilă,
poeme nesfârșite, în ciuda tuturor
Furtuna n-a putut să mă scufunde,
nici noaptea n-a putut să mă înghită,
pe unde sufletul curat pătrunde,
se-aprinde întunericul, iubită
Dar tu n-auzi chemările de îngeri,
nici aerul ce-n desfrunziri vibrează,
de-un milion de ani în mine sângeri
și-n cicatrice demonii vânează
Aud cum timpul clipele își strânge,
de bieții suferinzi deloc nu-i pasă,
doar amintirea nu se poate frânge,
acolo ești lumina, fragilă și duioasă...
20 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu