Nori putrezi se ciocnesc de lună,
în suflet stelele s-au sinucis,
prin inimă, pe drumul interzis,
pașii bastarzi abia răsună
Nu-i nimeni, universul delirează,
de sus în jos cad îngerii sedați,
copacii plâng decolorați,
o umbră inutilă mă urmează
Se face întuneric în țesuturi,
cocorii sparg retina cu plecări,
trenul pierdut a mutilat chemări
de lașități nu poți să te mai scuturi
Din când în când tăcerile răsună,
marea iubire n-a avut ecou,
se-ntorc speranțele-n cavou
și se ciocnesc himerele de lună...
3 decembrie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu